Poezie CEREŞTILE LUMINI

CEREŞTILE LUMINI



Lumini cereşti, ne-aţi dat descoperire

Să înţelegem bine menirea noii vieţi

Să ne-aţintim privirea spre alba strălucire

Ne daţi, necontenit, divină fericire

Şi ne-ncântaţi cu-atâtea frumuseţi!



Venit-aţi să ne-aduceţi din sfere siderale

O veste ce ne-a inundat cu-al ei balsam

Să nu mai vrem himere, nici idealuri goale,

Să nu cădem zdrobiţi în orele de jale

Cum cad uscaţii muguri de pe-un ram.



Vă preţuim nespus căci sursa voastră

Nu e-n mister şi nici în spaţii reci

Ci-i mult mai sus de zare-albastră

De unde Tatăl deschis-a o fereastră

Şi-acum avem orientare pe poteci,



E-Artistul ce v-a zămislit cu măiestrie

Şi-a pus în voi dumnezeieşti candori

Aveţi menirea să ne-aduceţi bucurie

Truditelor fiinţe să le daţi tărie

Şi cutezanţă şi viziune şi splendori.



Când ne-aţi pătruns primit-am simţăminte

Pe care nu le-aveam în viaţa fără ţel

Când nu purificam pătatele veşminte

Cu care-nvăluiam o biată minte

Şi nu ştiam de jertfa cucernicului Miel.



De ştim care e rostul vieţii limitate

Se datorează vouă, Lumini din Paradis

Ne luminaţi cărarea spre eternitate

Cunoaştem bine ce urmează după moarte:

Stările pe care Creatorul le-a promis.