Poezie Din miliarde

Din miliarde



Cerurile le-ai despicat în două

Pentru un pierdut,

Ca să-mi dai o viaţă nouă,

Cum nimeni n-a putut.



Până şi munţii i-ai smerit

Sub mâna Ta cea tare

Iar mările le-ai despărţit,

Ca să-Ţi faci spre min’ cărare.



Chiar şi popoare-ai dat,

La schimb cu mine,

Când sub ape-ai înecat

Cohortele străine.



Şi timpul l-ai grăbit,

Ca să-mi aduci o mântuire dulce,

Prin tot ce-ai suferit

Murind iubind pe-o cruce.



Şi la cât har ai revărsat,

În viaţa mea ca şi o clipă

Deşi ştiu că nu l-am meritat,

N-aş vrea să-l fac risipă!



Ochii mei văd a Ta lucrare,

Şi-ntrebarea ce în mine arde

E: de ce mie, atâta binecuvântare?

De ce eu?...din miliarde!



~Amin~