Poezie Atât de mare...

Atât de mare...



Atât de mare a fost iubirea

Pentru-omul căzut păcătos,

De-a trebuit, Dumnezeirea

Să se coboare, din cer jos.



Ca-n firea lui pământească

Isuse Doamne, s-osândeşti

Păcatul, să nu mai renască

În viaţa ce-ai, s-o dăruieşti!



El şters să fie prin jertfirea

Pe-altarul crucii... la Calvar,

Punând în loc neprihănirea

Şi timpul…cel mare de har.



Mi-e dor tare de a strânge

La piept iubirea Ta curată,

Când liniştiţi anii vor curge

Prin veşnicia mult sperată!



Să fiu mereu în preajma Ta

În sfânta gardă de onoare,

Când şi-alte lumi vom vizita

Eu să-Ţi slujesc în adorare!



Să văd cum planul mantuirii

La îndeplinire, -a fost adus,

Prin marea operă, -a jertfirii

La Golgota, o, Scump Isus!



Flavius Laurian Duverma

17 martie 2011