Poezie Nimic nu ne mai misca

Ce ne trebuie sa intelegem?

Ca exista si pentru noi o lege

Nu e scrisa de vreun om anume,

Ci e Biblia si semnata cu a Dumnezeului nume.



Sa se cutremure sub noi pamantul?

Sa aduca valul apa ?

Sa se darame totul, cand a bate vantul?



Pe cine asteptam?

Cin’ sa vin’ sa ne trezeasca?

Cine sa ne aduca aminte?

De acel dor ferbinte.



Dorul de-a iubi,

Cum nu am mai iubit,

Dorul care nu L-am inteles, dar pentru noi Sa rastignit.



Ne-a lasat Cuvant sa intelegem,

Ne-a explicat cum nimeni, nu poate a explica.

De nu ne-am indoi si incepem sa Il credem,

Atunci cu adevarat, incepem a vedea.



Ca asta viata nu ii s-o traiesti,

Dupa a lumii pofte,

Dupa bunul plac, sau cum doresti.



Cine isi da fiul ca o jertfa atat de mare?

Sa ii calce altii, din rautate copilul in picioare,

Sa-i scuipe fata sa-i strapunga fruntea

Si sa uite cu incapatanare toata bunatatea.



Cu bunatate a venit,

Si a cautat sa ne invete ,

Lucruri de pret, ce in carti nu se gasesc,

Dragoste in fapte dintr-un glas dumnezeiesc.





Oare in zadar a fost a Sa venire?

Lucru de uitat?!

A Sa viata, a Sa traire?!

Dar mai alest, marea jertfa… Rastignire.



Nimic nu ne mai misca,

Ne-am obisnuit sa fim asa.

Reci si goi,

Fara pace in suflet, fara de iubirea Sa.



Ne credem stiutori,

Si spunem ca avem viata in control.

Dar nu tine de noi a sti cat in viata ‘om trai.



Uitam sa ne intrebam

Incotro dupa asta viata ne-ndreptam.



Oare atat de gol si-absurd e totul?!

Ca dupa cativa ani,

De belsug, sau chin si greu,

Vom ajunge in-nefiinta; si nimic… vom fi mereu?!



Copilaresc si stangaci e sa gandesti,

Ca viata ta…

E doar ce ai in fata, doar ce-acum privesti.



Mult mai multe are sa ne zica,

Dumnezeu ce-acum priveste;

Spre creatia obosita,

Ce la a Lui chemare, nici nu se clinteste.



Ce mai trebuie ca sa ne trezeasca?

O minune din cer, un semn divin?

Le avem, cand soarele rasare pe un cer senin.



Mai asteptam si ne mai indoim a crede?

Ca viata e doar ce-acum se vede!?



Mare minciuna noi traim.

Cand reci Il ocolim,

Cand la glasu-I nu-I raspundem,

Si in indiferenta ne ascundem.



Ridica Biblia si-o citeste.

Raspunde la a Lui chemare,

Cauta in Ea, vezi ca nui poveste.

Fi gata pentru a Lui schimbare!



Atunci vom intelege cu adevarat,

Caci jertfa de pe cruce,

A unui fiu de Imparat,

E un dar, ce ne aduce mantuirea de pacat.



Nu intarzia a-i spune,

Din al tau suflet, indurerat,

Pe genunchi al tau pacat si nume,

Caci si pe tine El te vrea salvat!