Poezie PÂINEA VIEŢII (2)

Pâinea Vieţii



Când în Cuvântul sfânt citesc

De-a mă hrăni, cu pâinea vie,

Mai mult în suflet mă-ntăresc

Mă simt cuprins...de bucurie.



Căci pâinea Tu eşti Doamne!

Ce lumii întregi, Te-ai dăruit,

Ca ea să poată să se-ntoarne

Din al fagaşului drum rătăcit.



Prin planul sfânt al mântuirii

Transpus în faptă, la Calvar,

Vestea cea bună, a izbăvirii

S-a propagat prin sacrul har.



Iar dorul scump, al veşniciei

Va fi-mplinit cu scumpătate,

Căci cei din timpul pribegiei

S-or bucura-n final de toate.



Şi-atunci din nou vei reaşeza

În Universul cel etern, curat,

Şi-acest pământ cu lumea sa

Ce-n veci de veci va fi salvat.



Atunci va fi-acel mare puseu

De bucurie sfântă-a mantuirii,

Prin Galaxii…zburând mereu

Spre gloria măreaţă, a Iubirii.



Flavius Laurian Duverna

14 martie 2011