Poezie Judecata frăţească

Eu te rog, frate, să mă judeci

Că-n viaţa asta-aşa uşor

Poţi să te-mpiedici, să aluneci,

Să pierzi nălţimea ta de zbor.



Şi judecă-mă apăsat

Cum pentru mine te-ai rugat.



Mi-i spune, poate:”Nu-ţi văd pata!”

Să nu mă superi, ofensezi...

Dar ţine minte – judecata

Tu, frate, mie-mi datorezi.



Şi judecă nemăsurat

Cât pentru mine te-ai rugat.



De-observi vre-un rău nu-l ţine-n taină,

De-mi vezi greşeli – nu le lăsa

Să îmi păteze-ntreaga haină:

Osânda voi putea purta!



Căci ştiu, frate, că ne-ncetat

Tu pentru mine te-ai rugat.



Nu mă lăsa ca în ruşine

Să mă învăţ să mă înec,

Căci Domnul va vorbi prin tine,

Ca să-mi oprească pasul sec.



Ştiu doar că trist, îndurerat

Tu pentru mine te-ai rugat!