Poezie Primavara (3)

PRIMAVARA





*****

Fulgii răzleţi, din ultima ninsoare,

Dispar în raza caldă de soare.

În stâna oilor zburdă mieii,

Iar Ghioceii îşi scutură clopoţeii.



Înmiresmata iarbă, ce abia mijeşte,

O nouă primăvară prevesteşte.

E poate cea din urmă primăvară,

Ce splendoarea învierii desfăşoară.



Pomii îşi pun coroana înflorată,

Reiau a frunzelor verde meteahnă.

Răspândesc în raza-mprăştiată,

A primăverii noi, crudă mireasmă.



Parfumul florilor în zare răspândit,

Tresaltă, ca din somnul nopţii ridicat.

Azurul albastru sub soare întrezărit,

Pentru un nou început s-a dedicat.



Tresare un freamăt din putere divină,

Cu, căldura şi lumina îmbrăţişat.

Mi se deschide a Edenului grădină,

Unde mă cheamă veșnicul Împărat.



Şi primăvara intră în inima mea,

Sub fiorii unei rugăciuni mai profunde.

Sufletul meu însemnat ca o divină stea,

E purtat de Isus pe-a luminii unde.



Însetată viaţa după eternitate,

În sufletul meu flămând după lumină.

Sub năzuinţe de poruncă cercetate,

Găseşte nectarul, ca albina-n grădină.



Această primăvară îmi aminteşte,

De zorii unor dimineţi divine.

Şi imnul bucuriei înfloreşte,

Căci iată Isus după noi revine.



Amin!