Poezie Când totul e pierdut şi trist

Când totul e pierdut şi trist

Şi-ndurerat te-ndrepţi

Din iad spre paradis

Tu nu uita că-n carte

Numele îţi este scris



Eşti fiul Lui deşi nu înţelegi

Cum de-ai fost iubit aşa de mult

Şi sus pe Golgota pe cruce

A fost zdrobit de grea povară

Ca tu să poţi avea eliberare



Deşi eşti trist şi-ndurerat

Deşi ţi-e sufletul împovărat

Şi inima ta de durere plânge

Tu nu uita că ai un Tata

Ce te iubeşte cu adevărat.



Şi-oricât de greu de-ar fi

El e cu tine şi o ştiii

Chiar de inima ţi-e frântă

Şi-ai vrea să spui atât de multe

Tu eşti tăcut şi fără vorbe.



Căci o minune de la El aştepţi

O vorbă bună şi un semn

Să ştii că eşti pe drumul bun

Că eşti în voia Lui de-amu

Şi vei rămâne pân' la sfârşit.



Poate ţi-e greu să mai aştepţi

Dar vreau să rabzi pân' la sfârşit

Să nu ajungi din nou căzut

Sau să sfârşeşti pe căi pierdute

Fără de scop şi de virtute.