Poezie Unde oare ne pierdem din credinţă?

Unde oare ne pierdem din credinţă?

Şi unde oare noi ne rătăcim?

Suntem creştini şi-avem mare dorinţă

Ca lucruri mari, noi să înfăptuim.



Avem credinţă în Domnul Dumnezeu

Şi ştim că-n carul Său ne va purta;

Adăpost El ne va da în turnul Său

Credinţa noastră, cine-o va zdruncina?



Cine, ar putea ca să ne tulbure

Când noi suntem de Domnul întăriţi?

Cine, identitatea-o să ne fure

Când noi suntem în Carte iscăliţi?



Şi-am înţeles acuma foarte bine:

Doar vântu-nşelăciunii o poate spulbera;

Doar vântu-nşelător de lângă mine

Credinţa mea o poate zdruncina.



Toate acestea se-ntâmplă căci sunt slab

Şi în credinţă nu sunt maturizat;

Domnul braţele şi le deschide larg

Iar eu, mă văd murdar, plin de păcat.



Şi iarăşi mă-ntreb; mă-ntreb mereu, mereu;

Unde oare ne pierdem din credinţă?

Unde greşim, o, Doamne Dumnezeu?

Oare suntem lipsiţi de chibzuinţă?



N-avem putere, n-avem discernământ?

Suntem atât de slabi, neputincioşi?

Dar, noi am făcut cu Domnul legământ;

Cu El, suntem în toate glorioşi!



Doamne! Îndurarea-Ţi fie peste noi

Peste calea şi viaţa noastră-ntreagă

Şi dă-ne, înţelepciune în nevoi

Călăuzire în lumea asta largă.



Pe veci, credinţa noastră fie tare

Iar vântu-nşelăciunii spulberat

Învăţăturile-Ţi ne fie nouă clare

Iar noi, să nu ne pierdem niciodat'!



A.N

7.09.2012 Firenze