Poezie Talantul (2)

Şedeam cândva prin cerşetori

Cerşind parale de la lume

Şi mă-njoseam la trecători

Râzând de proastele lor glume.



Mi-era ruşine ca să cer,

Dar traiu-mi spuse:Cere! Cere!

Prin alţi calici şedeam stingher

Ban cu bănuţ strângând avere.



Alţii erau mai săltăreţi

Şi mai dibaci cu mult la gură:

Îşi jucau rolul îndrăzneţ

Ca şi eroi de aventură.



Şi mângâiaţi de chilipir

Strigau cu ardere mai multă,

Iar eu stătem cu ore-n şir

Mascându-mă cu mască cultă.



Dar inima-mi turba avar

Când alţii iar primeau pomană,

Iară la mine mult mai rar

Sunau capicile în cană.



Dar ce să fac? Zâmbeam fălos,

Că-această treabă nu m-atinge,

Că eu nu vreau câştigul gros...

Dar singur pizmuiam în sânge.



De, mă simţeam aristocrat

Cu un surâs semeţ pe faţă:

C-adicălea eu sunt bogat,

Dar... controlez totul în viaţă.



Dar într-o zi am tresărit:

„Isus! Isus! – strigau calicii –

Dă-ne un trai fără sfârşit

Bogat acolo şi aice.



Noi Te iubim – Tu eşti bogat

Izvor de binecuvântare,

Iubitul nostru Împărat,

Ne-mpodobeşte-a noastră stare!..”



Dar iată Domnul se opri

De mă privi în gând şi-n oase,

De-mfumurarea mea zâmbi

Şi de-actoriile-mi făloase.



Iar eu lăsai ochii în jos,

Ruşinea îmi ţâşni prin piele:

Atât de sfânt este Cristos,

Atât sunt doar un pui de lele.



„Isuse, fă-mă un neant

Să nu mai fie-a mea avalmă!..”

Dar de odată un talant

Îmi puse Dumnezeu în palmă.



Privii spre Dânsul uluit

Nevrând a crede-n îndurare,

Dar Isus doară a zâmbit

Înspre surprinsa mea mirare.



Eu am privit moneta grea

Jucândă-n viile lumine –

O cruce pe avers era,

Sub ea:”Păşeşte după Mine!”



Am răsucit-o pe revers...

Şi-a lăcrimat a mea privire,

Căci cânta scris ca şi un vers

O slovă singură: „Iubire!”