Poezie Tardiva Zi

Tardiva Zi



Când Domnul iar, se v-arăta

Pentru-a aduce...mântuirea,

Atunci, oricine, va constata

Căci vine-nsfârşit...izbăvirea.



Şi când va veni...în măreţie,

Magnaţi şi Stăpâniri, ce ieri,

Nu vreau deloc de El să ştie

Vor pierde toate-a lor puteri.



Se va vedea atunci mai bine

Cum toată slava lor deşartă,

Ce ei şi-au dat-o prin mărire

Se va sfârşi-n aceeaşi soartă.



Şi cei ce n-au luat în seamă

Mesajul cel scump al Iubirii,

Îşi vor trăi...clipele-n teamă

În ziua cea mare, a revenirii.



Căci în a lor mare disperare

La munţi şi stânci vor alerga,

Dar n-or găsi, nici-o salvare

Oricât de dornici, s-ar ruga.



Atunci va fi ceas prea târziu

De-a mai afla timpul de har,

Căci pe-al pământului pustiu

Orice-alergări, vor fi-n zadar.



Tardiva zi, mult prea uitată

De-a crede că e Dumnezeu,

N-or mai afla-o...nici-o dată

În semnul cel, de curcubeu.



Flavius Laurian Duverna

10 martie 2011