Poezie Răsună chemarea

F.Ap. 26:29



Cu mare umilinţă şi-nfiorată-n duhul,

M-apropi-acum de Tine, căci Tu eşti Tatăl meu,

Pătrunsă sunt de pace, când leagăn mi-e văzduhul,

Pătrunsă sunt de Tine, preasfinte Dumnezeu.



Răsună blând chemarea, ce dulce-Ţi este glasul,

Ce-ntoarce azi din neguri destine sfărâmate,

În labirintul firii, Tu ai găsit popasul,

În care-ai pus de-a pururi a Tale nestemate.



În trupuri de ţărână, stârpite de păcate,

Ai altoit iubire prin chipul lui Cristos,

Cununa înspinată ne dă eternitate

Şi plânsetul Golgotei ne-aduce azi prinos.



În iureşul din lume stau temple-ale durerii

Şi mila Ta cea mare, dreptatea şi credinţa,

Caută ca să aline, iar Duhul mângâierii,

Aude-a lor chemare şi-împarte biruinţa.



În inimi răzvrătite şi-n conştiinţe moarte,

Tu ai sădit Viaţă, Lumină şi-Adevăr,

Prin harul Tău făcut-ai o zi din neagra noapte,

Un chivot al iubirii, o poartă către cer.



Primeşte-mi rugăciunea ce-o fac azi către Tine,

În Numele preasfânt al lui Isus Cristos,

Te rog să fii de-a pururi alăturea de mine,

Sfinţenia Ta să fie trăită-aicea jos!



03/03/2004, Deva