Poezie Iubire,doar iubire

A fost candva o vreme,eram bolnav,lepros,

De semeni din cetate eram afara scos;

Dar ai trecut pe-acolo,si inca de departe,

Cand am strigat spre Tine din chinul meu de moarte,



M-ai vindecat,o,Doamne,si Te-ai apropiat,

Cu pace,bucurie m-ai binecuvantat.

Si prima oara-n viata,senina Ta privire

Mi-a aratat ce-nseamna:iubire,doar iubire!



Eram un orb,o,Doamne,si fara ajutor,

Purtam in mine lantul singuratatilor.

Dar Tu te-ai coborat sa-mi faci noroi din tina

Si ochii sa mi-i umezi,sa pot vedea lumina.



Cand te-am vazut atuncea,erai cel mai frumos,

Nu soarele,ci chipu-Ti era mai luminos.

Si ochii mei vedeau in dulceaTa privire

Mai calda ca la mama:iubire,doar iubire.



Cand la un foc odata,stateam afara jos,

Calcand pe legamantul cel sfant si glorios,

Uitand de premiul slavei si harul suferintei,

M-am lepadat de Tine de frica umililtei.



Tu ai trecut pe-acolo,batut si chinuit,

Si Te-ai oprit o clipa,si-n fata m-ai privit.

Isuse!O,Isuse,in trista Ta privire

Am inteles atuncea:iubire,doar iubire!



Cand Te-au batut,Isuse,in curtea lui Pilat,

Cand nu scoteai o vorba;cand chipul Tau curat

Era brazdat de sange si de sudori siroaie,

Cand toti strigau cu ura a vorbelor vapaie,



Si eu eram in gloata.Si eu Te huiduiam.

Robit de patimi oarbe,si eu Te rastigneam!

Dar m-ai privit,Isuse,si blanda Ta privire

Mi-a aratat ranita:iubire,doar iubire!



Iar azi,cand lumea-ntreaga,in vrajbe si-n razboi,

Alearga ratacita,pe drumuri inapoi,

Si truda si-o arunca pe drumuri de gheena,

Cand drama omenirii e-n ultima ei scena,



Atarni pe cruce--mai rastignit decat atunci,

Mai trist Te uiti in lume si-i cauti pe-ai Tai prunci,

Zdrobit,Iti pleci iar capul,si plansa Ta privire

Implora omenirii:iubire,doar iubire.