Poezie În tranșeul ...

În tranșeul cămăruței tale,

tu te rogi și te păstrezi curat.

Dar, cum ieși în lume, ce rafale,

câte gloanțe șuieră turbat !



Zboară-n jurul tău priviri deșarte,

zvârle pofta schije pe asfalt.

Lăudăroșenia vieții moarte

dă năvală-n care de asalt.



Dacă porți pe mână și pe frunte

semnul că ești liber de cel rău,

mii de demoni sar să te înfrunte,

mii de pofte bat în trupul tău.



Cad alături cei ce n-au putere.

Zece mii în partea dreaptă cad.

Clănțănesc în dud mitraliere,

trag obuzierele din Iad.



Dar nu ține calea ta prin gloată,

chiuind ca cei ce dau de larg.

Când Hristos îți este cazemată,

în fărâme gloanțele se sparg.



Fii ca Iosif cu priviri senine.

fii ca Lot cu sufletul curat.

Nu uita că-n lupta pentru tine

Iadu-ntreg în Mielul Sfânt a dat.



Să-ți încingi cu adevăr ființa,

să te-ncalți cu râvna cea de sus,

pavăză să-ți fie-n mers credința,

sabie, Cuvântul lui Isus !



Orice pată de păcat, mârșavă,

spal-o-n har și fii bărbat de fier.

Fără luptă, nimeni n-are slavă.

Fără slavă, n-ai cuvânt în Cer !