Poezie N-am înţeles...

N-am înţeles...





N-am înţeles de la-nceput prea bine

De ce în lumea asta nu-s iubit,

Când jefuit eram de mâini haine

Zdrobit cădeam,răpus şi prăbuşit.



Înfăptuit-am mult păcat în lume,

Trăit-am în fărădelegi mereu,

Dar nu am fost lovit şi luat în glume

Decât venind smerit la Dumnezeu.



Iar cel mai mult mă apăsa frustrarea

Că lumii n-am greşit pe-acest pământ,

Decât atunci când am schimbat cărarea

Pornind pe drumul Celui vesnic sfânt.



Dar asta e suprema ei trădare

Să vii la Domnul şi s-o părăseşti,

De-aceea ura lumii este-atat de mare,

Că laşi păcatul şi te pocăieşti.