Poezie Iertare (6)

Iertare



Când eram singur, supărat

Trăiam in stare de păcat

La mine Doamne ai privit

Mi-ai arătat cât m-ai iubit



O rugăciune a fost deajuns

Tu ai venit și m-ai cuprins

La inima mea ai bătut

Eu am deschis,și Te-am văzut



Tu mereu acolo ai stat

Si ai bătut necontenit

Așteptând să îți deschid

Dar lacătul era-ncuiat



La început eram speriat

Nici nu știam ce s-a-ntâmplat

Purtat de valul credinței

Mergeam pe calea pocăinței



Nu mai vroiam o viață de rușine

Vroiam să stau mereu cu Tine

Și stăruind în rugăciune

Tu ai făcut mare minune



Ai șters de tot al meu păcat

O haină albă Tu mi-ai dat

Și-n inimă curgeau izvoare

Simțeam cum am primit iertare



Ai coborât la mine jos

Și Te-am văzut pe nori de slavă

Cuvintele erau de prisos

Dar izvorau și-ți dădeau slavă



Și Cerul mă primea pe mine

Ca pe-un copil de Dumnezeu

Și ingerii cântau pe lângă Tine

Eram aL Tău,numai aL Tău



Amin