Poezie Prin foc

Prin Foc



Plang si suspin mereu

Al meu pacat e greu!

O haina alba tu mi-ai dat

Dar eu…iar m-am patat…



Cu ganduri rele necurate

Ma framanta cel de jos.

De multe ori eu cad pe spate

Si ma trezesc necredincios.



Ma rog si caut un raspuns.

In inima ma simt strapuns.

E-o lupta crancena si grea…

In mana Ta e soarta mea!



Un duh se lupta sa ma franga.

Scutul credintei mi-l farama

Parca ma lupt cu mana stanga

Si la pamant el ma darama.



Da-mi Doamne-a Ta credinta!

Nu i-mi lasa inima rupta!

Sa am cu Tine biruinta,

Sa ma ridic din nou la lupta.



Cu sabia Duhului sa tai

A necredintei rea samanta

Sa gasesc calea spre Rai

Sa am cu Tine biruinta.



Sa trec prin foc cu Tine Doamne

Sa ma curat de-al meu pacat

Sa fiu din nou inmaculat.

Al Tau sa fiu o Doamne!



AL Tau ,aL Tau numai aL Tau

Sa fiu spalat de tot ce-i rau

Sa plang cu lacrimi de cainta

Caci numai tu dai biruinta



Mai e putin si-aL Tau Cuvant

De Sus V-a coborâ in Slava

Sa ne ia de pe pamant.

Vreau ca sa vi degraba!



Pana atunci prin foc voi trece

Caci tu ma duci la apa rece;

Din al tau Izvor de Har

Te rog umple al meu pahar



Din inima mi-a izvorat,

Tot ce am scris cu mana.

Nu ma lasa posomorat

Ci Ia-ma in brate acuma.



Sa stau acol la pieptul Tau de Tata

Caci am o viata minunata.

Si-ti multumesc cu cugetul curat

O Tata! iara-si m-ai iertat!