Poezie Pe unde mi-ai rătăcit primăvara?

*Nu mă mai tem de zgomotul de afară, şi dacă m-aş temea atunci cum mi-aş demonstra

Credinţa şi loialitatea? Nu mai caut fericirea deşartă, nu mai pierd timp încercând a căuta

Locurile de vază la adunările lor; sufletul nu mai găseşte plăcere în cântecele în care îl pun pe cel

Sărac, În care îşi pun bogăţia şi prin care îşi laudă statutul social.

*În adevăr caut a îmi apleca genunchii în casa Ta şi caut a ridica mâini păstrate

Curate prin strajă puternică, şi când mi le murdăresc – ştiu că se întrâmplă şi asta,

Chiar mai des decât mi-aş dori şi m-aş împotrivi, ştiu că sunt curăţite prin Har.

Dumnezeule, îmi deschid ochii şi primul lucru pe care îl văd e mila Ta strălucind în primele

Raze de lumină ce străbat prin jaluzea.

Primul lucru pe care îl simt e puterea Ta care mă însoţeşte în timp ce mă ridic din pat.

*Îmi doresc să îmi aduc rugăciunile înaintea Ta, să Îţi laud creaţia ce îşi repetă ciclul

De când mă ştiu fără marjă de eroare. Privind la zăpada căzută şi căutând din priviri primavara

Ce se încăpăţânează a întârzia mă întreb când vei pune zăvor pe hambarul în care păstrezi ninsoarea; Oare când te vei îndura să înflorească pomii fructiferi, oare când vei îngădui păsărilor să se întoarcă în ţara mea;

Oare când vei certa norii şi îi vei alunga. Oare când vei reseta temperatura soarelui, oare când le vei da De muncă albinelor şi oare când voi gusta prima prună coaptă în acest an? Orice s-ar întâmpla ştiu că Tu deţii controlul şi voia Ta se va face negreşit. În mijlocul acestor lucruri zic: Numele Tău să fie lăudat.