Poezie O, minune scumpă!...

O, minune scumpă!...



O, minune scumpă şi sublimă

Ce-ai coborît din ceruri 'nalte

Ca inima-mi de cânt să salte,

Din spre-ntuneric, la lumină

Mărind iubirea-Ţi cea divină,

Fiinţa-ntreagă, să-mi tresalte!



În ea m-ai prins sacră minune

Să pot gusta din mântuirea

Ce-ai dat-o prin neprihănirea,

În jertfa pentru-ntreaga lume

Ce-n veci de veci nu va apune

Vestindu-Ţi slava şi mărirea!



O, minune sfântă atât de dulce

Îmi eşti pe calea cea aleasă,

Şi tot mereu eşti mai frumoasă

Când revăd jertfa de la cruce

Cum mântuirea lumii-aduce,

Prin dragostea-Ţi maiestuoasă!



Mă plec în sfântă reverenţă

În faţa Ta, scumpă minune,

Cu mulţumire-n îchinăciune,

Că din păcat, eu am clemenţă,

C-am căpătat har şi-asistenţă,

Din foc ieşind, ca un tăciune!



Flavius Laurian Duverna

08 septembrie 2012