Poezie Dragostea (12)

Dragostea nu-i o idilă

Nici o deşartă amăgire

Nu e nici foc ce se aprinde

Şi-apoi treptat, încet se stinge



Dragostea nu e: "trăieşte clipa!"

Nu e nici un fior ce te cuprinde

Şi-apoi te lasă gol şi amărât

Că ai urmărit un vis pierdut



Dragostea nu e ce-oferă lumea

Sclipiri şi zboruri de clăbuc

Ce-adesea spre-ntuneric duc

C-apoi să ajungi un om pierdut



Dragostea nu este-un vis

Nu-i fericire de nedescris

Dragostea nu-i pământească

Ci este sfântă şi cerească.



Dragostea nu cere arginţi

Nici blănuri multe

Dragostea nu se-mplineşte-n sine

Ci-i de la Tatăl, e virtute.



Dragostea nu-i amăgire,

Nu este goana după vânt

Nici cruntă osândire

Ci e iertare şi iubire.



Dragostea nu-i un sentiment

Ce astăzi înfloreşte

Şi mâine încet se ofileşte

În praf, durere şi uitare.



Dragostea este de la Tatăl

Este mai pură decat toate

E sfânt mărgăritar venit de sus

Şi demonstrat pe cruce de Isus.



Dragostea e cea ce mişcă munţii

Şi care sparge inima-mpietrită

Dragostea este cea ce rabdă totul

Deoarece acesta-i este scopul.