Poezie slava (1)

stapine prea inalt

slavit din patru zari

prea mult mie suflu sa til simt in vint

m-aplec smerit si-ti cint



si versul de las lua din crin

nu te-ar slavii el pe deplin

si de las lua din rosii zori

dar cum va fi venirea ta pe nori



de-ar fi sa-ti cint as cauta in suflet

o mare albastra frematind de dor

si eu si duhul sa cintam in duet

cit de maret vei fi atunci pe nor



si duhul si mireasa zic vino

alearga un tinar rasuna un ecou

isuse isuse azi te-am gasit din nou



sa-mi iau cuvintele din notele unui cintec

de biruita cintat de vechii evrei

in care povestesc copiilor lor

cum domnul a luptat alaturi de ei



din susurul blind cea vorbit lui ilie

un glas ce vorbea din vesnicie

de unde sa iau sa pun la un loc

uncintec asa cum e carul de foc



de unde sa iau din petale de flori

bucurii si nadejdi cu suspine fiori

la un loc cu intiiul glas de copil

nevinovat si strident patrunzator si fragil



de unde sa iau din inima mea

un dor mai aprins ca si jarul din ea

sa spun mult mai mult decit tot am spus

un cintec din duhul siun suflet supus



amin