Poezie Cînd zidul morții s-a surpat

În casa ta se știe milă

Dar tu de ce te-ai întristat

Te-ntreabă Domnul azi copile

Cînd zidul morții s-a surpat



În tine-am pus Eu sînge sfînt

Și o lucrare minunată

Am început pe-acest pămînt

Ce te va duce sus la Tatăl



Am rînduit chair Duh de slavă

Să-ți fie călăuză-n drum

Precum odata Sfîntul Tată

Era prezent în nor de fum



Eu pentru tine vindecare

Am pus în duhul tău pripit

Căci vreau a Mea asemănare

De tini să fie răspîndit



Nu-ți cer nimic deosebit

Decît tristețea să o lași

Și chipul tău, ce-i obosit

Să-l porți pe ai credinței pași



Nu te impun dacă nu vrei

Dar vreau să știi că într-o zi

În viața ta vor fi ani grei

Și Eu pe tine te-am iubit



Te voi iubi pînă la urma

Și dacă într-o zi vei vrea

Să te oprești în sfînta turmă

Te voi primi, căci este-a Mea



Căci eu primesc pe cei ce plîng

Și întristați de neștiință

La pieptul Meu eu vreau să-i strîngi

Să știe sfînta biruință



În casa ta se știe milă

Dar tu de ce te-ai întristat

Te-ntreabă Domnul azi copile

Cînd zidul morții e surpat.

Amin!