Poezie Ma uit la stupul de albine

Mă uit la stupul de albine





Mă uit la stupul de albine,

La unitatea ce se vede-n stup,

Parcă-s soldaţi, ori muncitori cuminţi,

Şi simt că mă cuprinde o ruşine

Noi când o să-nvăţăm să fim uniţi?



Privesc şi-n muşuroiul de furnici,

Mare minune când mă uit mai bine

Făpturi plăpânde, negre , mici,

În unitate hrana ştiu s-adune

Neobosite, harnice, stăpâne.



Şi pretutindeni văd păianjeni mari şi mici

Nu-s prea frumoşi, dar au înţelepciune,

Sunt şi-n palat şi-n casa de chirpici

Ei ţes o pânză fină, mereu neobosiţi,

Şi dacă azi se rupe, o fac la loc iar mâine.



În turma cea de oi observ iar unitate,

Sunt oile bătrâne şi miei abia născuţi,

Nu-s trei pe o cărare şi şapte-n altă parte,

Cât stau în ascultare, lupii rămân lihniţi,

Conduse de păstor merg toate la păşune.



Şi-am mai văzut unirea în cârdul de cocori,

Ce zboară an de an spre ţările mai calde

Un zbor obositor, când jos, când peste nori,

Dar cât sunt împreună nici unul jos nu cade

Învăţ şi de uimire simt că mă trec fiori.



Adeseori văd păsări, animale şi insecte,

Ori peştii ce-s în râuri , belţi şi mări

Toate trăiesc mai mult, mai bine-n unitate,

Şi-nfruntă cu succes necazuri, provocări,

Sunt tari doar laolaltă şi slabe-s dezbinate.



Şi-acum vă rog să ne gândim,

Noi ce de har avut-am parte,

Şi bine să ne cercetăm,

Trăim în în sfântă unitate?

Ori tot mai mult ne dezbinăm?



Ne cheamă Dumnezeu să fim uniţi,

Prin Domnul Isus şi prin Duhul Sfânt,

În dragoste mereu nedespărţiţi,

Împlinitori ai sfântului Cuvânt,

În lupta bună, toţi, nebiruiţi.!





de Teodor Groza

19.07.2010

Vişeu de Sus