Poezie Ghioceii

Fu-i trimis la bazar ca să cumpăr ceva;

Mărţişoare-mi zâmbeau ca şi stele...

Dar de-odată văzui cum vindea cineva

Ghioceii în mici bucheţele.



Ghiocei, ghiocei iarna au întrerupt,

Au putut întâlni primăvara,

Când o mână din traiul lor fraged i-a rupt

Să îi aibă-n podoabă bazarul.



Pe bănuţi mărunţei ni se vând vestitori

Ca şi robii cuprinşi în prinsoare

Şi reclamă le fac glasuri de vânzători:

„Cumpăraţi, cumpăraţi prima floare!”



Ghioceii priveau împrejur speriaţi:

Pentru ce au fost smulşi de la viaţă?!

Ce să facem, băieţi, voi de unde eraţi

Nu ştiaţi – omenirea e-o piaţă.



Pentru-un mic bucheţel şi eu banul am pus,

Întristat mă întoarse-i acasă...

Dar soţia a spus: „Ce minune-ai adus!

Primăvara se-aşteaptă frumoasă!”



Am zâmbit cu dinţi strânşi mulţămit şi bogat:

„Draga mea, primăvara ne vine!”

Şi văzui ghioceii cum capu-au plecat

Nedorind să privească spre mine.