Poezie O, minunatul Paradis

O, minunatul Paradis

Nu-i un basm și nici un vis,

Nici ceva de neatins...

E Lumina care-a învins

Bezna adâncului abis

Și a morții catahris,

E Hristos Cel necuprins

Care-n brațe ne-a cuprins

Și numele în cer ne-a scris.



Sub cruce când te așezi

Ca un porumbel te vezi,

Ca un porumbel în zbor,

Ce-i spre-o țintă călător,

Plin de pace, încrezător

Și-n suflet cu-n singur dor,

De a-L slăvi pe Mântuitor!



Tot ce zboară aici sub soare

Forma crucii parcă are...

Mii și mii de viețuitoare

Zboară fiindcă-au aripioare

Cu care străpung văzduhul,

Omul însă, are duhul...

Și-n el domină eternul

Ce vrea să străpungă cerul

Pentru-a fi în veci cu Domnul.



O, sunt ca o pasăre „de vis”

Și mă-ndrept spre Paradis

Unde am numele scris...

Crucea mi-e aripi deschise

Ce nu pot a fi învinse

Pân`ce-n ceruri mă vor duce

Că nu-s formă, ci chiar cruce!



Zbor spre-un loc de nedescris

Sfânt, veșnic și necuprins...

Contopit am fost prin cruce,

Cu Hristos. Și El mă duce

Înspre-acea Țara de Lumină;

Patria Sfântă, veșnică, divină...

Căci Hristos mi-a curățat

În sângele Său preacurat

Orice vină și-orice păcat.



Văd, prin harul Domnului,

Ce minunată-i crucea Lui

Când e-n sufletul omului

Și ce pace-adâncă, negrăită

Poate fi prin ea primită!

Și o, ce siguranță vie

Că ești viu pentru vecie!



Zaragoza 07/09/2012

de Ioan Hapca (Ionică)