Poezie Ce scurta e viata

Ce scurtă e viaţa



Ce scurtă e viaţa ce o trăim pe pământ

E adevărul ce bucură şi doare

O dată născuţi mergem toţi spre mormânt

Spre Rai ori spre iad , fiecare.



Ce scurtă e viaţa şi e bine să ştim

Trăim pentru o vreme sub soare

Ştim când ne-am născut, nu ştim când murim,

Să fim pregătiţi de plecare.



Ce scurtă e viaţa aşa ca un vis

Dar nu e deloc la-ntâmplare

Noi suntem creaţi, cu un scop , cum e scris

Spre-a Domnului sfântă lucrare.



Ce scurtă e viaţa ce aici am primit

Şi timpul la toţi cu hotare

Cu zori trecători grăbim spre-asfinţit

O vreme de har şi-ndreptare.



Ce scurtă e viaţa ca floarea din câmp

Dimineaţa frumoasă şi verde

Cu trup de ţărână şi suflet prea-scump

În amurg ofilită se pierde.



Ce scurtă e vremea dar nu disperăm

Primit-am o veste măreaţă

Crezând în Isus de păcate scăpăm

Şi trecem din moarte la viaţă.



Ce scurtă e viaţa , ce facem cu ea?

Trăim oare cum se cuvine?

Învaţă-ne bine a ne număra

Doamne, zilele, ce ne-or mai rămâne.



Şi ce este viaţa e bine ştiut

Un abur ce adie şi piere

Pahar cu pelin ori cu apă umplut

Bucurie împletită-n durere.



Ce scurtă e viaţa ne spun cei ce mor

De bătrâni, sau ‘nainte de vreme

Îi plângem amar cu lacrimi de dor

În trupul de lut care geme.



Ce scurtă e viaţa cum trece în zbor

Şi timpul trecut nu se-ntoarce

Acum dar, noi astăzi, mai cu drag mai cu spor

Să-nvăţăm ce e bine a face.



Ce scurtă e viaţa şi aşa e la toţi,

De aceia frumos e şi bine,

Să te pocăieşti, să asculţi, să slujeşti,

De Domnul nu-ţi fie ruşine.



Şi iată astăzi, pleacă dintre noi,

O mamă, o soţie, soră dragă,

Un bob de grâu ce moare aici la voi

Dar care va aduce multă roadă.



Părinte al mângâierilor cereşti

Tu care ştii şi rana şi durerea mare,

Cu milă şi-ndurare să-ntăreşti

Familia ce plânge şi-ntreaga Adunare.



Din miile de lacrimi care-au curs,

Fă să răsară peste Slatina „Lumina”

Cu Tine toţi să fim şi jos şi sus,

Şi mântuieşte Doamne Ucraina!



de Teodor Groza

Viseu de Sus

14.02.2011