Poezie Când singur

Când singur eşti/ şi-ţi porţi ca pe o cruce taina/ spre nicăieri păşeşti/ din umbră îţi rânjeşte spaima/ ţi-e încleştat cuvântul/ în mlaştina tristeţii/a îngheţat şi timpul/ în pragul dimineţii/e noapte îndelungă/în Ghetismaniul tău/şi şoapte ce te-alungă/ spre gura unui hău/te prăbuşeşti în lacrimi/şi-i sânge în sudori/ te zvârcoleşti în patimi/ şi dulce-ar fi să mori/ adu-ţi aminte bine/ ce Domnul a rostit/ când prăbuşit în Sine/ pe tine te-a iubit: / Nu voia Mea, o Tată/ nimic nu valorează/ dar pentru viaţa lor stricată/ să fac doar voia Ta, contează.