Poezie RUGA MEA (3)

Ruga mea



Pe marea vieţii, şi-a ei valuri

Care de multe dăţi…ar vrea,

Să treacă dincolo de maluri

Ducându-mă-n adânc cu ea,

Să nu pierd scumpe idealuri

La Domnul...înalţ ruga mea!



Când în a furiei înverşunare

Prăpăd să facă, valu-ar vrea,

Când ma aflu, în strâmtorare

Şi în balanţă, îmi e nădejdea

Spre-a nu mă-ndoi-n cercare

La Domnul...înalţ ruga mea!



Atât de-atroce-i zvârcolirea

În încercarea-i cruntă, grea,

Căci la mijloc stă mântuirea!

Ca să n-o pierd, în clipa rea

Şi spre-a nu mă-nvinge firea,

La Domnul, înalţ ruga mea!



Astfel, mai sus spre biruinţă

Vreau sa-mi dirijez umblarea,

Vreau să arăt, prin credinţă

În Duhul Sfânt confirmarea,

Căci când trec prin suferinţă

La Domnul...înalţ ruga mea!



Flavius Laurian Duverna

01 martie 2011