Poezie Eu şi cu eu...

***

Eu şi cu eu stau adeseori seara la vorbă;

Fiecare cu-a lui – care trage în jos, care-n sus;

Ideile ard şi pocnesc ca lemnele-n sobă,

Iar eu când e vesel sau trist, când Eu fericit ori ursuz.



Adeseori Eu şi cu eu se sfădesc la cuţite.

Mai des ei în pace trăiesc şi chiar se susţin,

De timpul în unul din dânşii mai dă cu copite

Ei, protestând înfocat, chiar pe clipe se-mbin.



Apoi se aşează la sfat şi mult stau pe gânduri,

Cum ar dori să-l convingă pe celălalt „eu”...

Mie îmi plac perindarea serilor blânde,

Când ei se împacă ca fraţii şi nu se împroaşcă cu greu.



Aşa şi trăiesc între doi adversari şi prieteni,

Aşa şi mă-mpac când cu unul, când cu altul mă-mpac...

Dar mult, tot mai mult, se pronunţă iarna în plete

Şi des, tot mai des, mă întreb:

„Cu dânşii ce-o să mă fac?”