Poezie Trezire (3)

Treziti-va, e ceasul e clipa sa vedeti,

Cat de straini de Domnul si cat de rai sunteti,

Trezeste, si te-ntoarce la calea Lui dintai,

Daca doresti cu Domnul in veci sa ramai.

Trezeste-te si scoala, din lunga ta amortire,

Nu vezi ca cel rau zilnic, te duce-n spre pieire?



Trezeste-te, vecheaza si uita-te in sus,

Ca de nu bagi de seama, in lanturi vei fi pus.

Trezeste-te, si ochii sa-i tii mereu deschisi,

Sa nu-ti fie in noapte, de albeata atinsi

Trezeste si te uita, ca lumea inselatoare,

Si-a pus din nou amprenta pe orisice carare.



Trezeste si te uita, ca-n orice colt de strada,

Cel rau si-a pus strajerii pe oameni sa-i atraga.

Trezeste si te uita, ca tot ce e sub soare,

E numai amagire si desertaciune mare.

Trezeste-te, la lucru si nu mai lenevi,

Cu ce vei da tu seama, cand El te va primi.



Trezeste, dragul meu, pana nu vine ceasul greu,

Pana usa e deschisa si intrarea nu-i interzisa;

Din somn treziti-va sculati, caci va pandesc dureri

Si unul pe-altul va-ndemnati, la aspre privegheri.

Fi treaz astfel nu-i afla, mila cand vei plange

Nu-nceta a te ruga, candela nu stinge.



Mai sufera mai rabda, maiiarta inc-un ceas

Ca-i poate cel din urma, pe care ti-a ramas.

Fii treaz, dormind nu cumva satan sa te vada,

Caci atuncea s-ar bucura si cadea-vei prada

Stai in asteptare si fi treaz in toate,

Gandestete caci Domnul va veni la noapte.



Si iti va aduce pace, bucurie mare,

Ca-i stat zi si noapte mereu in asteptare,

Si-ti va zice, bine sluga credincioasa,

Intra in odaia ce ti-am pregatit,

Pentru ca in lume tu m-ai pregatit.



Astazi vin cu plata si rasplata mea,

Sa dau la fiecare, tot ce merita.

Trezeste-te e timpul, se-apropie doisprezece

Si stiti ca mai departe, nu se mai poate trece.