Poezie Din valea plângerii...

Din valea plângerii...



De aici...- din valea plângerii,

Am venit, Doamne, la Tine

Prin lacrimi...şi prin suspine,

Ce le-or strânge,…- îngerii,

Şi-n burduful Tău le-or ţine!



Căci, Doamne, nu urgiseşti

Niciun suflet ce Te cheamă!

Tu-a lui rugă, o ei în seamă

Şi pe-al Tău braţ îl primeşti,

Fiindcă-n iubire, nu-i teamă.



Aici jos,...- în valea plângerii

Ai venit, din cerul cel fericit,

Ca să-mi spui...că-s mântuit

Prin har şi-n virtutea ungerii,

La Calvar, totul ai îndeplinit!



De-aici, din genunea adâncă

Fiind sub aspră condamnare,

Fără vreun drum de scăpare

Doar la Tine sper, căci încă,

Prin jertfă-mi poţi da salvare!



Sângele-Ţi, ce-a curs şiroaie

Sus, la răstignirea pe munte,

A-ntins cea mai sacră punte;

Nimenea să vrea, no-ndoaie

Nici nu poate…să o-nfrunte.



Din cer sus, - pân-la pământ

Puntea Jertfei stă-n picioare,

Garant pentru-a mea salvare

C-am să-ajung în cerul sfânt,

Prin marea-Ţi, răscumpărare!



Flavius Laurian Duverna

26 februarie 2011