Poezie ratacirea

RATACIREA







Merg cu pasi grabiti nu stiu unde...

Fugind de intunericul nebun,ce nu-mi da pace,

Fugind inghetat de spaima ce ma inpresoara...

Fugind de mine!cel plin de ura...



Ma uit in spate si vad doar multimi in lacrimi

Ce ma roaga,sa ma las de ale mele patimi,

Aratindu-mi cu toti cu degetul spre cruce

Spre Cel...ce zic... ca pentru mine plinge…



Dar nu-mi pasa si merg inainte,

Calcind in picioare,tot ce defineste moralul,

Luind doar cu mine imoralul,

Ca unul fara minte…



Merg cutreierand pamintul in lung si-n lat

Dupa placerea de-a fi apreciat,

Uitind de sufletul din mine,

Ce are sa se stinga in suspine…



Uneori ma opresc,zguduit de remuscari…

Ce imi zic…de dragoste si iubire,

Dar rid,rid in hohot… la cuvintul nemurire,

Caci nu mai cred in speranta ca poate va fi un maine.



Dar stai!imi zice sufletul indurerat...

Pentru tine!pironul in maini Sfinte a intrat!

Pentru tine!lovit si scipat a fost!

Pentru tine!sa jerfit Hristos!



Pentru mine?dar ce am facut ?nu am ucis,nu am baut,

Nu am curvit,poate uneori am mintit,doar atit…

Pentru tine!cel plin de sine si nepasare ,

Tratind cu negare a lui chemare .



El te cheama …cu rugi fierbinti sa lasi totul in urma

Sa vi la el ca fiu,sa-i fi,si-ti va da cununa…

Ce vestesire n-are ci doar un semn de Fiu de Rege…

Rascumparat prin singe !









AUTOR ; Barburas Ionel Cornel