Poezie Pe calea stâmtă

Frate drag, pe calea noastră strâmtă,

eu te vreau mereu cu gândul sus.

Te iubesc cu-o gelozie sfântă,

căci în lacrima ce-n ochi mi-e frântă

e iubirea blândului Isus.



Poate azi cu vârfuri de țepușă

te-am rănit prin cele ce ți-am spus.

Dar nu eu îți bat mereu la ușă,

nu eu suflu-n vatră prin cenușă,

ci iubirea blândului Isus



Nu uita că noi eram în moarte,

fiecare de păcat răpus.

dar acum noi toți suntem o carte

și în ea pe orice filă-n parte,

e iubirea blândului Isus.



Nu-i a mea nici lacrima ce-a sfântă,

nici cuvântul care ți l-am spus.

Frate drag, pe calea noastră strâmtă,

te iubesc cu-o gelozie sfântă,

nu a mea, să știi, a lui Isus.