Poezie Împărate, când mi-adun ...

Împărate, când mi-adun

doru-n zări senine,

șoimi de gânduri mă răpun

și mă-ntreabă ce-o să spun



Împărate, ce-o să spun,

când voi fi cu Tine !



Dacă-n cer în strai bogat,

mulți vor fi-mpreună,

dar eu cum voi fi-mbrăcat,

când în lume nu mi-am dat,



Împărate nu mi-am dat,

haina cea mai bună.



Dacă-n Cer ar mai fi chiar

drumuri lungi și grele,

pentru mine vor fi doar,

căci în lume-atât de rar



Împărate, atât de rar,

am umblat pe ele.



Dacă-n Cer s-ar mai găsi

spini pe-o văgăună,

pentru mine toți ar fi,

căci în lume nici o zi,



Împărate, nici o zi

nu-i doream cunună.



Iar de-ar fi-ntre porumbei,

lacrimi printre stele,

toate-ar fi din ochii mei,

căci n-am vrut în anii grei,



Împărate,-n anii grei,

să-Ți slujesc cu ele...