Poezie Chiar dacă un om...

Chiar dac-un om aşa, deodată,

Ar cădea într-o greşeală,

Tu, cel cu inima curată,

Ce nu greşeşte niciodată

Ai multă grijă şi ia seamă;



Cel rău să nu te ispitească

Ca tu, s-ajungi un rătăcit;

Prin firea cea duhovnicească

Înţelepciunea cea cerească,

Îndrumă pe cel ce e pierdut.



Ridică-l, cu duh de blândeţe

Pe-acela, care e păcătos

Dă-i sfaturi multe şi poveţe

Şi-ajută-l bine ca să-nveţe

Ce-nseamnă ,,pot totul în Cristos".



Să nu ne placem noi pe noi

(Avem o sfântă datorie)

Să purtăm, povara celor noi

Ce-s plini de slăbiciuni, nevoi,

Conducându-i spre victorie.



Bine să-l primim pe cel ce-i slab

Venindu-i în întâmpinare

Zâmbitori să-i aşteptăm în prag,

De Isus să le vorbim cu drag,

Cu cuvinte de îmbărbătare.



Şi de se-ntâmplă să greşească

Să n-aruncăm cu piatra-ndată

Să-l lăsă ca să mărturisească

În Faţa Lui să se smerească

Să ceară Sângele pe faptă.



Să vină să se pocăiască

Pentru căderea în greşeală

Şi-n viaţa lui să îşi dorească

O bună viaţă spirituală

Şi-o comportare ideală.



A.N

2.09.2012 Firenze