Poezie Măreţe idealuri

MĂREŢE IDEALURI...



Măreţe idealuri am adoptat în viaţă

Când am pornit pe drumul înaltelor chemări

Ştiut-am că-n tumultul torentelor de gheaţă

Credinţa va răpune învolburate stări.



Priveam, atunci, spre bolta trăirilor supreme

Cutremuraţi la gândul perfectei armonii

Şi-am înţeles, deplin, că doar pentru o vreme

Mai locuim în Valea de humă şi-agonii.



Pe pânza dantelată a viselor fugare

Am mai pictat corole cu gândul că putem

Pătrunde taine grele aflate-n alergare

C-am vrut doar peisaje sublime să vedem...



Dar când cuprinşi de gândul valorilor eterne

Am hotărât să mergem pe calea cu mulţi spini

Simţit-am cum în noi frum’seţi se pot aşterne

Şi cât ne bucurăm de farmecul din crini.



Luminile captate prin porii cruzi ai firii

N-au reuşit s-aducă în inimi Legământ

Şi-am înţeles atunci că doar Fiul Jertfirii

Ne poate lumina toţi paşii pe pământ.



Simţind că tot lăuntrul e-acum în sărbătoare

Ştim unde duce drumul îngust şi-ntortocheat

Ne pregătim de-acum s-avem la decolare

Acceptul de-a intra în plaiul mult visat.



De ne-am mai naşte-odată în spaţiul pribegiei

Tot lângă Mire, plenar, am sta mereu

Măreţe idealuri din lumea veşniciei

Ne-ar fi călăuzire pe-al vieţii-ngust traseu.



21 Februarie, 2011