Poezie Când mersul îți devine greu

Când mersul îți devine greu

Și simți poveri care te-apasă

De nu-L mai vezi pe Dumnezeu

Decât așa într-o ceață groasă...

Oprește-te din drumul tău

Și vezi de inima ți-e atrasă

De lume, ori de Cuvântul Său.



Smerește-te din nou, măi frate,

Căci mersul greu și-anevoios

E un semn că inima îți bate

Tot mai puțin pentru Hristos

Și-i dornică, de-a lumii fapte

Ce mintea ți-au întors pe dos

Și sufletu-ți atrag spre moarte.



Când mersul îți devine greu

Și nu mai poți privi spre Țintă,

Nici nu-L auzi pe Dumnezeu...

Atunci, ai inima împietrită!

Oprește-te din drumul tău

Și lasă-ți inima zdrobită

De Domnul Isus și Duhul Său.



Când mersul îți devine greu

Și ceru-ți pare prea departe,

E semn că Bunul Dumnezeu

S-a-ndepărtat de tine, frate!

Oprește-te din drumul tău

Și vezi, ce lucru te desparte

De Domnul Isus și Duhul Său.



O, mersul celui credincios

Nu-i chinuri, zbatere, durere...

Căci Evanghelia lui Hristos

Înseamnă viață și Putere!

Cuvântul Ei, e Maiestuos,

Chiar și-ntr-o simplă adiere

Poate a-l schimba pe păcătos.



Zaragoza 07/09/2012

de Ioan Hapca (Ionică)