Poezie Nu otraviti copiii

Nu otraviti copiii



De cine altul sa ma bucur, in alergarea mea pe cale,

Cand vine seara si se-astern, in colturi lacrime amare.

Pe unde calc in urma mea se vede pasul deslusit,

Ca nu-i aglomerata calea si nimeni nu a mai venit.



Si-n rugaciune, pregatita spre Domnul jertfa am urcat,

Pe altar s-o pun si eu, cerand putere ne-ncetat,

Cu dorinte impletite, sa ne ajute Dumnezeu,

Sa fim un far ce lumineaza peste copii pe drumul Sau.



De ei ma prinde-un gand anume si face sa nu contenesc,

In rugaciuni staruitoare la Domnul care Il iubesc.

Pentru toti copii lumii, ce sunt acuma ne hraniti,

Plini de atata suferinta si de altii ne primiti.



Deci, sa spunem azi la oameni, de ai ajuta mai bine,

Nu-i otraviti incet si sigur si amanati mereu pe maine.

Se face mai usoara viata si confortul este mare,

Dar pretu-i foarte ridicat si sufera si ei se pare.



Nu stiti ca este lasata Biblia sa ne arate,

Ce trebuie sa implinim, cum vrea Dumnezeu in toate?

Insa nu va fi usor, sa iti dai seama cand vine

Un timp scump de cercetare si copii-s fara tine.



Caci exista doua drumuri care isi au inclinarea,

De noi va depinde sensul, traiectoria si lucrarea,

Fiecaruia se vede. Prin purtarea ta aleasa,

Te va copia pe tine si cum stai si bei la masa.



Iar aceasta indatorire noua ne este trimisa,

Ca si noi am fost purtati si de altii a fost admisa.

Nu trece nepasator, cine altul se va duce

Inainte cu faclia sa o puna sus pe cruce?



Arata ca tie iti pasa, ca sa ajunga ajutati.

Fa-ti apoi cu drag lucrarea, far- sa fie judecati.

Cu un timp pentru-nchinare care sa aduca har,

Sa coboare Domnul slavei sa lucreze cu-al Sau dar.



Straduieste-te sa fi cu inima langa ei,

Si cere de sus putere sa faci totul cu temei.

Caci adevarat e planul, astazi prin Isus il stim,

El vrea ca sa mantuiasca, pe cei care la El vin.



Si vor face si ei pasul sa urmeze pe Isus,

Tu poti sa fi pe carare, indicator spre ceruri sus.

Multa lume te asteapta, inima ta va fi plina,

Cand ai sa ajungi la ei cu copii la-ndemana.



Roaga-te si staruieste, sa te-ajute Dumnezeu,

El e singurul ce stie cand e timpul tau si-al meu.

El calauzeste pasul zi de zi ca sa venim,

Impreuna cu copii in fata Tatalui divin.



De aceeia daca sti ca altaru-i daramat,

Si pe el nu ai pus jertfe de demult si ai lasat,

Ca sa treaca tavalugul peste fiinta ta pribeaga,

Nu te-ai pus de-a curmezisul, cu famila intreaga



Si sa ceri iar ajutor in preasfintele Cuvinte,

Care le da Cartea Vietii, si apoi sa iei aminte,

Este timpul sa dai fuga si sa cumperi azi ulei,

Sa iti pregatesti candela si copii sa iti iei.



Si sa mergeti inainte spre a Domnului lumina,

Printre caile din jur, una singura-i divina.

Dar trebuie sa lasi totul, in mana lui Dumnezeu,

Si sa iti faci partea ta, cum zice Cuvantul Sau.



Amin