Poezie si regretul vine, redresul in mine

Ce bine stau ,

cu putina liniste

impresurata monotonie

dezvaluind caracterul taceri ,

a progresului vieti

totul deducand in spre pieire

imi recunosc regretul

si ii readuc intelesul

realinzand ca viata trece

ma vad plin de ura

in constinta mea nuda

si stiu ca maine trec in durerea eternitati

ce mi-am vandut-o vanitati



si regretul vine, redresul in mine

dar in spre ce n-am pretuit

totusi recunoscandu-mi greseala

si dedicandu-ma spre cauza libertati

in fericirea eternitati

ce e rezervata puritati

a spiritualiti, si a sfinteniei progresive

in urma trairi in slujirea iubiri jerfitoare

ce raiul il are ca rasplata in toate

si toate vesnic langa iubirea ce jertfa a fost curgand-ui sangele

pt a ta iertare si salvare



si acum pe ce drum ai sa apuci

oricum pamantul nu te mai Rabda mult

si ce va ramane dupa tine?

o mana de praf ce sa spulberat

pe glia ponegrita in rusine si pacat

si un suflet ce va fi judecat pt vesnicie

pt tot ce iai facut pe ponegrita glie

dar sufletul te reprezinta pe tine

si acum ride ,daca poti ride



ride doar daca tiai indrept calea ce se sfarseste maine

pe acesta glie si continua in vesnicie

si inca ceva, maine poate fi secunda care vine

sau oricare alta dimensiune in timp

sau in orice alta actiune care se infaptuieste de tine.