Poezie De ce te temi de moarte?

De ce te temi de moarte şi-o tot alungi din gand

Când ea-i despovaraea de tot ce porţi gemând?

De-ai trăit virtutea în tot ce datorai

Ea-i uşa strălucită şi grabnică spre rai.



Când tot ce-i drag pe lume plăteşti atât de scump

Când şi cei mai de-aproape din viaţa ta se rup

Când mori în fiecare din cei iubiţi ce mor,

Ai parte doar de lacrimi, de jale şi de dor.



Când de orice-ţi legi fiinţa e-un nou temei de plâns

Când poţi să pierzi o clipă tot ce-o viaţă-ai strâns,

Când temeri şi primejdii te-aşteaptă pas cu pas

De ce să te-ngrozească aceat tihnit popas?



O, când pe calea bună cu încredere te-ai dus

Când credincios şi umil urmata-i pe Isus

Când harnic şi cu cinste ai vieţuit muncind

Ţi-e moartea somnul dulce spre care mergi dorind.



Ea-i poarta sub care cântând treci pe-n serat

Când munca grea a zilei departe-ai încheaiat

Când mergi către odihna dorită ostenit

Ea-i leagănul cel moale şi cald şi linistit.











Amin!