Poezie Oaia pierduta

Oaia pierduta

de Octavian Sarb





Atatia ani am ratacit,

Departe de prezenta Ta,

Iti multumesc ca m-ai gasit!

De-acum, in turma Ta, voi sta.



Tu imi vei fi Pastor iubit,

Iar eu, un miel ascultator.

Pe urma Ta, cu pas smerit,

Eu voi calca multumitor.



Ranile din trupul Tau

Pururea-mi vor aminti

Ca, si eu, ti-am fost calau,

Prin felu-mi pacatos de-a fi.



Ti-am dispretuit Fiinta,

Cuvantul Tau L-am neglijat,

Credeam ca alta-i biruinta:

“Sa calci pe toti, neanfricat!”



Privindu-Te-naltat pe cruce,

Laolalta cu talharii,

Auzit-am un glas dulce:

“-Iarta-I Tata-s mercenarii!”



Am inteles, ca m-am vandut

Pentru o slava mincinoasa,

Din Harul Tau eu am cazut,

Ducand o viata pacatoasa!



Slavit sa fii! in veci de veci,

Iti cant caci m-ai eliberat,

Pe largi pasuni, Tu ma petreci

De valea mortii am uitat.



Iertarea ce-am primit-o-n dar,

O voi spune tuturor,

Celor ce vor un trai de Har,

In turma Ta de bun Pastor.



Oradea 15 Feb. 2011