Poezie În noaptea lumii suferinde

În noaptea lumii suferinde

Un om a auzit un glas

Care-i spunea :,,Să ei aminte

Căci doar puțin a mai rămas,,



Și tot ce-ai strîns o viață-ntreagă

Nu-ți va purta nici o izbîndă

Și vei vedea cît e de dragă

Ea viața, celora ce-i sfîntă



Îți vei privi orice îmblare

Pe-acest pămînt ce l-ai călcat

Și vei păli la-nfățișare

Căci ce-ai făcut e doar păcat



Vei spune că-ai făcut doar bine

Dar faptele ce ți-au fost scrise

În cartea celor fără nume

Te vor purta-n văpăi nestinse



Vei spune Doamne : ,,Nu știi cînd

În casa cu-al Tău Nume

Eu ascultam al Tău Cuvînt

Și mă simțeam eu bine.



Știu, că bine te-ai simțit

Căci unde Eu mă aflu

Și cel sărac și cel trudit

Devine el bogatul



Problema-i, că n-ai înțeles

Că ce-i de lîngă tine

Aveau dureri și insucces

Și se rugau doar Mie



Am Meu Cuvînt n-a spus nicicînd

Să lași plîngînd orfan

Pe văduvă doar suspinînd

Făcîndu-ți al tău plan



Nu vedeai frații cum luptau

Și se rugau întruna

Cum a Mea Slavă ei purtau

În mijloc de furtună



Nu El Cuvîntul trebuia

Să-ți cerceteze fapta

În via Mea să poți lucra

Ca să-ți primești răsplata





Nu nepăsarea te-a adus

La a Mea judecată

Și n-am vorbit Eu prin Isus

Iertată-ți va fi fapta



Atunci de ce te-ndreptățești

Căci haina ți-e stăină

Nu poți cu Mini să-mpărățești

În veșnicii Cununa



Căci Ea va fi doar pentru cei

Ce și-au primit iertarea

Și-au devenit copiii Mei

Îndeplinind lucrarea



Dar ceia ce ai auzit

E glasul Meu în noapte

Te cheamă-n grabă-a părăsi

A tale rele fapte



Să nu te prindă el-sfîrșitul

În negura tristeții

Ci inima să-ți porți pe sfîntul

Altar al libertății.





Amin!