Poezie Fiu pierdut (1)

Fiu pierdut

de Traian Dorz



Fiu pierdut pornit pe calea desfătărilor deşarte,

Tu ţi-ai părăsit pe Tatăl în durerea cea mai mare

Şi-acum rătăceşti în rele, mai departe, mai departe

Pe cărările pierdute, robul poftei pierzătoare.



Fiu pierdut pe drumuri triste de păcate şi de rele

Ţi-ai prădat întreg avutul în beţii şi desfrânare

Şi-acum gol, flămând şi singur mai departe stai în ele

Să paşti porcii stricăciunii, adâncindu-te-n pierzare.



Fiu pierdut ce pieri în tina ucigaşelor păcate

Tatăl Sfânt de-atunci aşteaptă iar acasă să te-ntorci

O, de-ai asculta chemarea-I, El e bun şi-ţi iartă toate

Însă vino, vin’ acasă, lasă turma rea de porci.



Fiu pierdut în negrul haos al căderii şi pieirii

Lângă tine e cărarea sfântă ce la Cruce suie

O, apucă azi pe dânsa, s-afli taina mântuirii

Şi iertarea de păcate prin Isus Cristos, din cuie.



O, tu nici nu ştii sărmane fiu pierdut pe căi amare

Ce comori de har şi pace sunt în jertfa răstignirii

Vino, gustă din dulceaţa sfântului cuvânt «iertare»

Ca şi care n-a fost altul în viaţa omenirii.



Pentru tine S-a dat morţii Fiul slavei minunate

Ca să-ţi facă la viaţă drum pe care să te-ntorci

Vino, fiu pierdut, la Tatăl - El e bun şi-ţi iartă toate,

Vin-acasă, vino astăzi! - lasă turma rea de porci!...



Amin