Poezie Ecoul Primului Craciun

Atins de-un freamat...de-o vibrare,

Doresc in versuri sa va spun,

De ce la prima sarbatore

Pe care o numim Craciun

A fost atata bucurie:

Emanuel fagaduit prin profetie,

Ni se nastea umil, intr-un catun.





Atins de cer este pamantul,

Prin al sau Sfant Ambasador

Si de la magul inteleptul

Pan' la umilul pastor,

Se-ntinse vestea-n tot tinutul,

Ca Iahve si-a tinut cuvantul

Si ne-a trimis un Salvator.





Atins este si Betleemul,

De vestea ce-a venit de sus

Si ingerii din cer dau tonul

Si canta acum si ei si omul

Ca dupa cum profetii-au spus,

Ni s-a nascut Mantuitorul

Si i-au pus numele Isus.





Atins e si Ierusalimul,

De vestea care-a anuntat,

Ca-n Betleemul din Iudeea

S-a nascut Marele-mparat

Dar vai, corupt Ierusalimul,

In frunte cu despotul imparat,

Vazand in Pruncul Sfant dusmanul,

Grozav de tot s-a tulburat.





Venise la ai Sai Mesia,

Sa-i izbaveasca de pacat,

Dar ce putini primisera solia

Si vai, ce multi L-au ignorat,

Caci nu puteau sa vada-n Pruncul

Cel mai sarac si ne-nsemnat,

Pe cel ce este Hristos Domnul,

Al vesniciei Imparat.





De doua mii de ani, ecoul

Preafericitului Craciun,

A atins an de an pamantul

Si-oriunde a gasit cuget bun,

S-a intrupat din nou Cuvantul

Si a adus in inimi cantul

Si bucuria primului Craciun!