Poezie Pe-altarul veşnic...

Pe-altarul veşnic…



Pe-altarul veşnic,...al Iubirii

Prin planul cel de mântuire,

Am cunoscut Taina jertfirii

În cea mai sfantă împlinire.



Şi cercetând, marea lucrare

Ce ai venit Doamne s-o faci,

Am constatat că-n vindecare

Te îndreptai, spre cei săraci.



Şi-apoi Cuvântul le vorbeai

Despre a Tatălui atotştiinţă,

Când tot mereu le aminteai

Să aibă mai multă credinţă.



Şi tot aflând Mântuitor drag,

Multe minuni, ce-ai săvârşit,

Mi-am consolat sufletul vag

Tot căutând...spre nesfârşit.



Mi-am găsit liniştea deplină

În vestea sfântă a mântuirii,

Prin jertfa scumpă şi divină

Pe-altarul veşnic, al Iubirii!



Şi cred, că la sfârşit de cale

Când mântuit...o să Te văd,

Voi veni-n cânt de osanale

Şi-n mine altul, o să revăd.



Schimbat în totul la făptură,

Dup-a Ta sfântă asemănare,

Voi fi-atunci noua creatură,

În veci de veci nemuritoare!



Flavius Laurian Duverna

19 februarie 2011