Poezie Doamne-ajută neputinței mele

Doamne-ajută neputinței mele

Al Tău copil eu vreau să fiu

Căci timpurile-s tot mai grele

De a menține-un suflet viu



Este sfîrșit de veac în care

Trăiesc atîta libertate

Peste iubirea Ta cea mare

Eu am lăsat să vină noapte



Te rog ajută-mi să găsesc

Din nou acea cărare strîmtă

Și dă-mi puteri ca să iubesc

Să fiu din nou in turma sfîntă



Ajută-mi să-mi privesc trecutul

Și crucea mîntuirii Tale

Să-mi fie al credinței scutul

Căci noaptea, poartă numai jale



E greu să mă opun ispitei

Și încercarea mă desparte

De lucrurile care-s sfinte

Te rog o Tată fă-mi dreptate



Ajută-mi ca să stau mai mult

În asteptare de Isus

Să las al lumii azi tumult

Spre Tine să mă-ndrept în sus



Acolo unde Tu un loc

Mi-ai pregătit în veșnicii

Și mi-ai promis, că al Tău foc

Nu se v-atinge de cei vii



Te rog mă iartă, nu sînt demn

Să vii din nou în fața Ta

Dar astăzi eu din nou te chem

Tu biruința a-Ți purta



Căci am văzut de-atîtea ori

Cum Brațul Tău Atotputernic

Înlatură din viață nori

Și slavă poartă-n întuneric



Ai milă, risipește norii

Din viața mea de păcătos

Fă ca din nous ă vina zorii

Peste al meu port rușinos

Amin!