Poezie Adevarati inchinatori (1)

Adevăraţi închinători





Stând undeva mai la o parte,

Priveam la copilaşi în adunare

Cum din laudele de pe dinţişorii lor de lapte,

Dumnezeu îşi ridica-o-ntăritură tare.





În tăcere, sorbeam de la fiecare

Bucuria lor neprefăcută,

Ce n-avea strop de-ngrijorare

Când radia pe faţa lor plăcută!





Mereu am de-nvăţat,

Când citesc în vieţile lor curate

Exemplul vrednic de urmat,

De naturaleţe şi sinceritate.





Ei sunt ca ciorchinii de pe masă,

Ce te satură cât i-ai privi

Şi-ţi fac viaţa mai frumoasă,

Orişicât de greu ţi-ar fi!





Fericit e omul care

Îşi umple tolba de copii,

Căci nu va duce lipsă-ncercare,

De-ncurajări şi bucurii!



~Amin~