Poezie era ultimul craciun de pe tera ingropata in scrum

Era seara eram impresurati de fulgi de zapada.

craciun era si geamurile erau pictate cu flori de gheata

si inconjurate cu luminite colorate.

erau copii ce asteptau cu nerabdare sa inceapa colindul in acea sarbatoare.

era ultimul craciun fericit ce l-am petrecut pe vechiul pamant

era minunatie si de atunci incepea si mai mult sentimentul de bucurie

colindul incepu sa sune ca o zarva minunata era un fragment de rai

era ce era, cum ne minunam

fericirea in toti era

chiar daca in restul zilelor mai era durere

uitasem totul de dragul sarbatorilor ce ne-au m-ai ramas

care m-ai aveau puterea sa ne umple de zambete si sperante inspre-ce nu se stie



dar totusi parca un gol era

Domnul nu m-ai prea incapea in zadarnica nebunie numita sarbatoare

caci oricum datorita Lui se concepuse aceste sarbatori fastuoase

si cei considerati mai fanatici religiosi strigau la colturi de strada

'ca lumea piere, deja e igropata in durere , pregetitiva de sfarsit

caci Isus cel nascut azi e uitat

si voi de ziua Lui sarbatoriti copaci si stele

va inchinati la durere'

si bieti ei cum preziceau cu pasiune daruire

si fulgi cu ii acopereau de tot

ca si ignorantele celor ocupati cu pregatirea cinei fastuosului craciun

caci harul putin m-ai e, putin si acum parca isi si lua zborul,

nimeni nu m-ai simtea nimic pt acel Isus nascut?



ma plimbam prin rai in compania unui inger

si lui ii povesteam de ultimul craciun de ultimele clipe petrecute

pe glia ramasa in nestire in fum si tragedie, flacarile o topi pana la nimicire



cum ziceam era ultimul craciun pe tera ingropata in fum

si apoi in zarva si durere, apocalipsa a fost ultima strigare

sfarsitul l-am simtit ,cu mine sa implinit,

am gustat tot ce era de implinit

dar slava lui Isus cel nascut acolo

Cel ce a murit acolo jos in abis

sa inaltat in paradis si azi stau aici in sfantai prezenta

te intrebi de ce?



in ultimele clipe de fericire din acel ultim craciun

am realizat cum viata piere si se ingroapa in nestire

si-n umbra rece promovata de durere

am constiantizat cum natura sufera

cum fulgi vin, caldura ii chinuie si se topesc

frigul ii surprinde apoi devin gheata

si iara sufera dezghetare un amarnic proces pana la evaporare

cum primavara vine si vara cum trece

cum toamna prezice muribunda precadere in durere

progresata de iarna ce din nou se aseaza

din cata iubire e compusa natura noastra inexplicabila,

cum sufera pt noi ca sa fie echilibru,

cata iubire, ca iubirea lui Isus

ce suferea pt noi aducand iubirea ce aduce in splendoare vesnicia



si am realizat intr-un final rolul colindului

a craciunului a dureri Lui Isus

a nasteri Lui a suferintelor suferite

a morti si invieri in mine.

si iatama acum inger dintre stele

povestinduti de marimea dragostei divine

cum ma salvase de craciun isus cum se nascuse in mine

cum nascuse dragoste speranta fericire dor de cer

si iubire multa daruire



cum iti povestesc eu tie

de ai fi gustat si tu acele sentimente de fericire si iubire,

acele schimbari ce m-au surprins pe mine

acele lacrimi acele plansete de fericire

ca isus sa nascut pt mine.

dar de ai fi fost si tu cel putin o zi om

sau de ti se va da sa fi nu uita sa aderi in iubirea lui isus

acelui nascut pe tera ingropata in scrum

e cel mai sublim moment sa sarbatoresti in tine un craciun

in inima ta

si moartea si invierea,

merita sa fi om doar daca traiesti pt a iubi pe chistos



dar totusi inger asculta putin.

acum ma gandesc iar la pamant

daca era ultimul craciun si sfarsitul era aproape

si el venea oricum

si ignoram orice vis orice gand ce imi amintea de Isus

ce era oare acum?

eram scrum si povesteam unui diavol ce dor imi era de craciun,

si regretam oare langa el, Doamne ce durere ar fi fost

o inger ii multumesc nespus Lui Isus ca ma iubit si ma gasit in acel ultim craciun

daca ignoram pe Isus atunci

nu stiu daca as mai fi prins alt craciun

nu sti daca tu mai prinzi inco zi si azi e craciun

si isus asteapta sal primesti in inima din tine

ca sa nasca sublima iubire divina.