Poezie Evanghelia Mântuitoare

Evanghelia Mântuitoare



Lucrarea sfântă, de vestire

A Evangheliei mântuitoare,

Doamne-ai făcut-o-n iubire

Pentru toţi cei în disperare.



Căci nu cei sănătoşi ai spus

De doctor ei…au trebuinţă,

Ci suferinzii, în dor nespus

Ce o primeau prin credinţă



La toţi, Tu dat-ai vindecare

Ce Te rugau, să-Ţi fie milă,

Să poată merge pe picioare

Să vadă...a soarelui lumină.



S-audă-un sunet al vorbirii,

Să se deslege limba-n gură,

Şi binefacerile…tămăduirii,

Le-ai împărţit fără măsură!



De dimineaţa şi până seara

Aşteptau mulţi, cei necăjiţi,

Care cu greu purtau povara

De dureri mari, în suferinţi.



Cand le-ai vorbit de înviere

Să creadă că venit e ceasul,

Credinţa lor prin mângâiere

S-a întărit, ascultând glasul.



La toţi ai ascultat chemarea

Atunci când ei Te-au invitat,

Şi de pierdut-au şi suflarea

Cei scumpi ai lor, au înviat!



Căci pe durerile prea multe

Tu-ai presărat dragi bucurii,

C-amestecate, să le-asculte

Cu cei întorşi printre cei vii.



Flavius Laurian Duverna

18 februarie 2011