Poezie din a cerului minunatie, strigat de iubire

din a cerului minunatie , strigat de iubire

ma atrage dupa sine fara contenire

urma dintr-o umbra mai sunt eu cel ce merg spre vesnicie

trandavind pe aceasta glie

risipindumi pasii in pieire

suspinand urland fara sa mai vad rostul pe pamant



un dor ascuns, o vrabie in zbor,

un cantec calm, o lacrima in fior

simt cerul cum ma priveste

cu mila ma regaseste

o taina in suflet se izvoraste

cerului ii prieste iubirea lui creste

ma surprinde cu dor cu fior

sa fiu iubit sa zbor in nor

spre Cel ce ma asteapta in vesnicul sanctuar splendit iubitor

Cel ce din a cerului minunatie

imi daruieste iubire

ma atrage inspre Sine jertfinduse

din adevarata iubire



e minunatie, strigat de iubire

o urma de umbra o pata de culoare

spalata de ploaie astupata de ninsoare

un fir de nisip risipit in vant,

nu eram nimic

cazand in genunchi la un momentdat

recunoscandumi drumul spre nimic

plang las scanteia Ta sa straluceasca in mine

ma las coplesit de iubirea Ta

ma indragostesc prin ea de Tine

de cerul ce e pregatit pt mine

plansul lacrimile ti le daruiesc Tie

sa curga in nestire

curg cu bucurie te-au gasit pe Tine

ma contopesc cu a Ta minunatie

Duhul sfant zburda langa mine

punel peste fiinta plapanda

foc sfant sa arda din suflet pt a Ta imparatie